Valeriu Traian Frențiu (1875 – 1952)

Vicar la Haţeg, apoi episcop greco-catolic la Lugoj, participă la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 ca delegat titular al Episcopiei greco-catolice a Lugojului și este ales membru în Marele Sfat Naţional Român.

Valeriu Traian Frențiu s-a născut la Reşiţa, la 25 aprilie 1875. Şcoala primară o urmează la Reşiţa, apoi la Timişoara şi Blaj urmează gimnaziul. Facultatea de Teologie o urmează la Universităţile din Budapesta şi Viena, unde îşi ia şi doctoratul. Activitatea o începe la Lugoj, deţinând un post administrativ în cadrul Episcopiei greco-catolice. După câţiva ani este numit protopop la Orăştie, apoi vicar la Haţeg, după care este episcop greco-catolic de Lugoj, din 4 noiembrie 1912. Aici înființează o şcoală confesională greco-catolică de fete şi pune bazele unei şcoli de meserii pentru copiii românilor bănăţeni. Tot în Lugoj întemeiază Academia Teologică.

În toamna anului 1918 are o bogată activitate cu miză naţională, fiind unul din organizatorii adunării naţionale din 3 noiembrie, de la Lugoj. Aici ţine o cuvântare în care se pronunţă pentru unirea Banatului cu România, pentru întemeierea Consiliilor Naţionale Române şi a Batalionului Românesc. La Marea Adunare de la Alba Iulia, participă ca delegat titular al Episcopiei greco-catolice a Lugojului. Este ales membru în Marele Sfat Naţional Român, iar la 22 iulie 1919 întâmpină, cu o însufleţitoare cuvântare, Armata Română, la intrarea în Lugoj.

La Lugoj deschide Şcoala Normală de Fete, iar la Oradea, mai apoi, înființează Academia Greco-Catolică. În anul 1941 este numit administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş.

După 1944 este prigonit de comuniști, arestat şi întemniţat.
(sursa datelor: http:// ro.wikipedia.org)